”Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii bun de ceva”.

Universul poetic arghezian

     arte poetice: Testament, Flori de mucigai, Rugă de seară, Portret

    Articole: Vers și poezie -1904, Ars poetica -1927, Ce e poezia - 1966

    Tudor Arghezi a trăit într-o viaţă de om cât alţii în zece.

       A fost călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica şi diacon.

       A muncit în străinătate ca bijutier şi ceasornicar.

       Nu şi-a încheiat studiile liceale.

       A făcut închisoare de două ori din cauza convingerilor politice exprimate ca ziarist. 

      A fost interzis de comunişti, trăind la limita supravieţuirii din vânzarea cireşelor de la Mărţişor.
 „Orice viaţă de om începe de mai multe ori”, spunea Tudor Arghezi şi acesta pare a fi principiul după care şi-a trăit destinul întortocheat şi fabulos deopotrivă. 

    Tudor Argezi este unul dintre cei mai prolifici autori din literatura română şi unul dintre poeţii cu o importantă contribuţie la dezvoltarea liricii româneşti.

   În spatele autorului lui ”Zdreanţă” şi al ”Florilor de mucigai” stă o personalitate complexă şi un destin remarcabil. Arghezi a avut de-alungul vieţii peste zece meserii, a oscilat între credinţă şi îndoială în relaţia cu Dumnezeu şi a făcut închisoare pentru convingerile exprimate ca publicist. 

      A fost favorizat de unele regimuri şi interzis de altele, fiind considerat într-o vreme ”duşmanul poporului”, iar în alta ”poet naţional”.

Inventează specii lirice aparte: creioanele
 Inventează pamfletul ca specie jurnalistică;

Cultivă grotescul, trivialul, atrocele, monstruosul alături de grațios, tonalități tragice, sumbre alături de optimism și încrederea în oameni;
 

Aduce prima dată în poezia românească tema iubirii casnice pentru femeia-soție;