POVESTEA LITEREI „N”

        La poalele unui deal trăia odată o familie de oameni harnici şi cumsecade. Mezina familiei, Nina, îi ajuta pe părinţi şa culesul nucilor din livada familiei, pe care apoi le vindeau la târg oamenilor veniţi de prin alte părţi.

          Nicăieri nu creşteau alţi nuci mai înalţi şi mai umbroşi.

          Ţăranii erau tare mândri de livada lor şi n-ar fi vândut-o pentru nimic în lume nimănui, chiar dacă Nilă, bogătaşul satului le-a propus să le-o cumpere.

     Într-o zi, Nina a plecat la târg cu două coşuri mari pline cu nici. N-a ajuns bine că s-a pomenit luată pe sus, aproape, de doi oameni cu braţele vânjoase.

      Degeaba striga să-i dea drumul, că namilele parcă nu auzeau nimic...

    Cunoscându-i, fata a apucat să scrijelească pe o lădiţă un semn ciudat, format din două linii drepte care semănau cu uliţa., unind punctul cel mai de sus din stânga uliţei ( unde locuia Nilă ) cu punctul cel mai de jos din dreapta uliţei ( unde era târgul ).

      Se lăsase seara şi Nina nu mai venea acasă...

      Bietul tată a pornit în târg după ea. Dar mare i-a fost mirarea când pe ladă a găsit semnul făcut de Nina.