CUPRINS

I. Aspecte teoretice

1.  Roluri ale programelor de opțional

2. Aprofundarea noțiunilor din trunchiul comun al disciplinei – o soluție de adaptare la nevoile elevului

3. Abordarea trans- și interdisciplinară a temelor- o necesitate a remodelării sistemului educațional

4. Competențele necesare profesorului în vederea aplicării CDȘ-ului la clasă

    4.1. Competențe de comunicare și relaționare –puterea                exemplului pentru grupul de lucru

    4.2. Competențele digitale – crearea unui mediu                            de învățare confortabil și motivant

II. Exemple de bune practici: programe de CDȘ

Roluri ale programelor de opțional

    Introducerea CDȘ-ului, a programelor de opțional cuprinse în ansamblul Curriculum-ului Național, oferă fiecărui tânăr șanse reale pentru identificarea și valorificarea deplină a propriilor aptitudini și interese, contribuindu-se astfel la creșterea calității în învățământ, ca o consecință directă a semnificațiilor multiple ale acestora.

  Dintre rolurile pe care le putem atribui programelor de opțional, se pot menționa:

    - aprofundează noţiunile/ activităţile din trunchiul comun al disciplinei;

   - completează cunoştinţele unei discipline cu noţiuni din altă disciplină din aceeaşi arie curriculară;

- permit abordarea trans-, pluri-, interdisciplinară a temelor;

- determină participarea activă şi afectivă a elevilor;

- permit diversitate în stabilirea grupelor de lucru;

- impun diversificarea ofertei educaţionale;

- permit aplicarea metodelor alternative de evaluare, autoevaluare;

- prezintă flexibilitate în stabilirea calendarului de desfăşurare (semestru, an şcolar, treaptă de şcolarizare);

   În acest context, școala are menirea de a asigura, printr-o ofertă educațională, adecvată: 

    - dezvoltarea elevului privit ca fiinţă umană unitară şi complexă, cu intregul potenţial de care dispune;

    - pregătirea tuturor elevilor pentru o inserţie reuşită în viaţa reală, în realitatea unitară aflată în mişcare, în societate trebuie privită, la rândul său, ca un întreg;

    - transformarea fiecărui elev într-un membru activ şi competent al comunităţii, într-o persoană responsabilă, ce îndeplineşte multiple roluri sociale în condiţii de succes.

    Aprofundarea noțiunilor din trunchiul comun al disciplinei - o soluție de adaptare la nevoile elevului

     Societatea actuală pune în faţa sistemelor educaţionale o serie de provocări, cum ar fi: construirea societăţii cunoaşterii în condiţiile unei globalizări tot mai accentuate, educaţia pentru o dezvoltare durabilă, utilizarea extinsă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor etc. Acestea îşi pun amprenta asupra ofertelor educaţionale.

      Curriculum la decizia școlii este o oportunitate, nu numai pentru faptul că școlile pot veni cu o ofertă educațională care să le diferențieze, ci mai ales că, prin opționale, școala are posibilitatea de a acoperi, chiar dacă în mică măsură, din vulnerabilitățile disciplinelor obligatorii în materia dezvoltării competențelor.

     Principala problemă cu privire la conținutul CDȘ este concilierea nevoii de pregătire pentru examene și aprofundarea disciplinelor din trunchiul comun cu pregătirea practică și disciplinele noi. Dincolo de opționalele care aprofundează conținuturi ale disciplinelor de examen, așteptările elevilor cu privire la tematică sunt orientate pe dezvoltarea abilităților practice.

    Opționalele reprezintă, pe de-o parte, o șansă pentru elevi de a propune și alege anumite discipline care corespund mai bine intereselor lor de cunoaștere și, pe de altă parte, oferă profesorului oportunitatea de a organiza mai bine învățarea elevilor, de a preda altfel, de a aborda competențe și conținuturi ce nu sunt vizate de disciplinele de trunchi comun sau de a evalua elevii folosind și alte metode decât cele clasice.

    Așadar, unul dintre scopurile CDȘ este de a răspunde mai bine nevoilor de formare și informare ale elevilor pe termen lung, în conformitate cu standardele europene.

Abordarea trans- și interdisciplinară a temelor- o necesitate a remodelării sistemului educațional

 Competențele literare-lectoriale, trăsăturile caracteriale, comportamentele literare și aptitudinile pentru literatură reprezintă valori ale educației literar-artistice, evident, obținute prin educație și instruire. Astfel, unul dintre obiectivele- cheie ale receptării/interpretării literaturii în școală este formarea la elevi a competenței lectoriale, definită de P. Cornea ca „totalizare a cunoștințelor necesare citirii și înțelegerii textelor.”  Evident, competența lectorială o impune și pe cea literară, care, conform exegetului român, nu se reduce la o problematică a „achiziție”, trăsătura ei definitorie fiind creativitatea deoarece în orice lectură este vorba despre capacitatea de a inventa sensuri complementare, de a stabili legături și a produce interferențe . 

    Abordarea operelor literare, implicit, a lecturii, din perspectivă inter- și transdisciplinară este foarte eficientă în a motiva elevul pentru învățare. Formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convengerță și o conturare prudentă a mai multor puncte de vedere, interdisciplinaritatea, în același timp, este stimulativă, deoarece necesită împletirea unor metode și moduri de gândire adesea separate. 

    La orele de literatură, noțiunile interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate și transdisciplinaritate sunt intrinseci demersurilor de interpretare a unor texte artistice.

   Basarab Nicolescu afirma că Disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt cele patru săgeți ale unuia și aceluia arc: cel al cunoașterii.

  Opera literară reprezintă un complex de sensuri și semnificații care se cer interpretate și înțelese, de aceea, în demersul de descifrare, se apelează la diverse discipline auxiliare: mitologie, semiotică, stilistică, poetică etc.

Competențele necesare profesorului în vederea aplicării CDȘ-ului la clasă

a) Competențele de comunicare și relaționare-puterea exemplului pentru grupul de lucru

    Competențele de comunicare ale actorilor educaționali reprezintă o variabilă importantă în configurarea și evaluarea relațiilor interpersonale în activitatea didactică. Aceste competențe sunt evidențiate prin comportamentele sociale în cadrul interacțiunilor, unde profesorul manager are rolul de generarea climatului psihosocial optim, în care să fie manifestate, în mod eficient.   

b) Competențele digitale- crearea unui mediu de învățare confortabil și motivant

   Tehnologiile digitale constituie un element cheie al culturii contemporane, fiind din ce în ce mai prezente în sistemul de educație, ca parte din curriculumul fiecărui nivel de învățământ. Pentru a le integra totuși în școală, doar simpla aplicare nu este suficientă; de aceea, abordarea corectă trebuie să fie una de ordin metodologic. 

    Pentru a răspunde nevoilor care apar în acest context, trebuie transformat rolul principalilor actori ai procesului de predare-învățare. Sunt necesare: regândirea activităților de formare, reconfigurarea spațiilor educaționale și, mai ales, dezvoltarea de noi roluri, deopotrivă pentru profesori și elevi.

      In această perspectivă, după cum arată Sangrà, profesorul nu mai este un transmițător de cunoștințe ci devine un facilitator al învățării, promovând și devenind un ghid al procesului ca întreg. Sunt incluse astfel în practica didactică o serie de schimbări prin intermediul mai multor roluri. Acestea devin cu atât mai importante în procesul de învățare al competențelor digitale, care implică utilizarea tehnologiei. 

Printre noile roluri:

    Conceptor al acțiunilor de formare: Nu mai este suficientă derularea unor activități de formare închise, pe care alții să le fi dezvoltat. Profesorul trebuie să fie capabil să proiecteze și/ sau ajusteze activitatea didactică într-o manieră deschisă, flexibilă, individualizatoare. Doar astfel putem înțelege diversitatea, mai ales când luăm în considerare competențele digitale. Acest rol presupune crearea de situații de învățare care permit dezvoltarea unor competențe de lucru care presupun TIC.

  Acest proces va permite elevilor să lucreze, să dobândească compentențe și să le dezvolte în funcție de nivel și nevoi, prin crearea de produse care pot fi evaluate și care sunt motivante, semnificative și utile. De aceea trebuie să stabilim mecanisme pentru evaluarea propriei activități didactice și pentru includerea de plus-valoare și inovație în secvențe de învățare pe care le proiectăm pe viitor.

 Proiectant și organizator: Pentru a pregăti activitatea didactică, profesorul trebuie să proiecteze și să organizeze procesul de învățare astfel încât să fie adecvat scopurilor, conținuturilor, timpului alocat și caracteristicilor participanților. De aceea, este nevoie de un plan realist, care să permită stabilirea unei agende, precum și un calendar al activităților care să includă rezultatele vizate, orarul, procedurile, evaluarea și feedback-ul etc., luând în considerare mijloacele disponibile. In același timp, trebuie să organizăm și să proiectăm sarcinile de lucru pe parcursul întregului proces. 

   În această activitate de proiectare se recomandă un timp de schimb de opinii și experiențe cu alți profesori. Această interacțiune ne permite o îmbogățire, ne facilitează o aducere la zi a cunoașterii domeniului și sprijinul reciproc prin colaborarea colegială.

   Cunoscător și promotor de tehnologie: Având în vedere că vorbim despre competențele digitale, profesorul trebuie să fie în stare să ofere sfaturi și sprijin în privința diverselor probleme tehnice care apar (un aspect relativ frecvent în utilizarea TIC). Aceasta nu presupune rezolvarea oricărei probleme tehnice, dar trebuie să fim gata să oferim instrumente și metode pentru dinamizarea și promovarea unei căutări active a soluțiilor. Acest aspect este în strânsă legătură cu folosirea tehnologiilor, conferind încredere și securitate.

   Moderator: Pe parcursul formării, profesorul creează un mediu confortabil care promovează încrederea, care motivează și energizează interacțiunea, dialogul și colaborarea între participanți și între aceștia și profesor. 

  Profesorul se implică în colaborarea cu alte cadre didactice: Abilitățile colaborative nu trebuie promovate doar între elevi ci sunt necesare și pentru învățarea colaborativă alături de alți profesori. Astfel de colaborare permite optimizarea activității de formare, facilitează sprijinul reciproc și reîmprospătarea cunoștințelor. Intotdeauna este relevantă contactarea acelora cu care putem împărtăți idei și strategii.

   Evaluator: monitorizare și feedback. Evaluatorul derulează evaluări individuale și globale de produs și de proces. Aceasta presupune monitorizarea participanților și oferirea de feedback pe parcursul întregului proces, prin utilizarea unei diversități de metode. Se promovează, de asemenea, responsabilitatea fiecăruia pentru propria învățare, de exemplu prin autoevaluare sau coevaluare (evaluare colegială). Prin urmare, este necesară furnizarea de feedback personalizat asupra fiecărei activități care este derulată, ceea ce permite evaluarea, prin indicarea punctelor tari/ slabe.   

  Acest feedback reprezintă cheia pentru schimbare și ameliorare și/ sau ajustare în procesul de învățare. În cadrul acestui feedback, dincolo de evaluare, se oferă liniile directoare care permit fiecărui elev progresul în învățare.  În acest scop, le oferim activități și provocări care ne permit să înțelegem evoluția fiecărui participant. Datorită acestui demers evaluativ, elevii pot progresa dincolo de obiectivele propuse. Astfel, ei ar putea să se implice și să își asume responsabilitatea pentru propria învățare, printr-o activitate proactivă. 

    Profesorul din societatea cunoașterii depășește rolul tradițional de posesor și transmițător de cunoștințe pentru a deveni un profesionist care domină competențele pe care le solicită societatea actuală, devenind astfel un ghid și un consilier.

    El devine un proiectant al mediilor de învățare, iar orele de curs pot deveni medii mai apropiate de lumea reală și pot pregăti mai bine elevii să intre în rândurile unei forțe de muncă tot mai competitive la nivel global și tot mai conectate.

Modele de programe de CDȘ

Simbol și comunicare în literatură cu ajutorul noilor tehnologii

Studiul textelor funcționale -deschidere spre parcursul profesional

Aria Curriculară :  Limbă şi Comunicare

CDŞ – ”Simbol și comunicare în literatură cu ajutorul noilor tehnologii”

Programă scolară

1 oră/ săptămână – clasa a XI-a/ a XII-a 

An școlar 2021/ 2022

prof. Cojocaru Dorina

ARGUMENT

„Într-un cuvânt răsună nu numai sensul său, răsună în el întregul univers, precum într-o scoică, marea.” 

(Lucian Blaga, Elanul Insulei) 

    Predarea texului literar în liceu a devenit, în ultimii ani, o provocare pentru profesorii interesați, în mod real, de formarea competențelor unui lector avizat la elevii pe care îi pregătesc. Un discipol, care poate deveni un lector avizat sub îndrumarea abilă a unui mentor, este unul dintre dezideratele pe care o posibilă, nouă abordare curriculară ar trebui să îl pună în centrul paradigmei sale. 

    Atâta vreme cât pragmatismul parcursului școlar, țintit pe obiectivele evaluărilor finale, prin examene, va determina decisiv actul didactic, textul literar va rămâne un simplu pretext pentru formarea unor minime competențe privind utilizarea corectă și adecvată a limbii române în comunicare. De aceea, consider că, o abordare transdisciplinară este singura capabilă să ofere textului literar șansa de a răspunde nevoii de cunoaștere holistică a tinerilor, neîngrădită de canonul analizei, ce vizează doar nivelurile lingvistice ale textului.

    Cursul de față îşi propune interpretarea unor simboluri întâlnite în operele literare, într-o astfel de abordare, transdisciplinară, utilizând noile tehnologii ce oferă o varietate de instrumente care   pot deschide  noi posibilităţi în sălile de clasă.

    Acest curs opțional a fost elaborat din dorința de a realiza o abordare inovatoare în predarea limbii și literaturii române, pentru a susține necesitatea folosirii unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.

    Cursul opțional „SIMBOL ȘI COMUNICARE ÎN LITERATURĂ CU AJUTORUL NOILOR TEHNOLOGII” se adresează elevilor din ciclul liceal. Acesta a fost gândit ca o soluție pentru problemele cu care se confruntă elevii în ceea ce priveste interpretarea simbolurilor din operele literare. Dificultățile sunt generate și de complexitatea programei pentru absolvenţii de profil real, specializarea matematică-informatică, care trebuie parcursă în vederea susținerii Examenului de Bacalaureat la Limba și Literatura română, profesorul nedispunând, în orele prevăzute săptamânal la clasă, de timpul necesar exersării unor aplicații și tehnici de redactare a unor eseuri care presupun și interpretarea unor simboluri. Consecințele sunt vizibile, majoritatea elevilor care se pregătesc pentru Examenul de Bacalaureat fiind ,,dezarmați” atunci când li se cere să ,,argumenteze”, să ,,explice”, să ,,comenteze”.    

   Cursul va fi prezentat într-o formă atractivă și instructivă, având drept suport un bogat material didactic, redat cu ajutorul noilor tehnologii, iar variatele roluri ale profesorului în noua paradigmă a educației, vor putea modela elevul prin calitatea procesului didactic, înscriindu-l pe drumul către învățarea activă, autentică.

    Astfel, implementarea modelului transdisciplinar în învățământul preuniversitar este o alternativă incitantă și novatoare, la care orice educator interesat de schimbarea de paradigmă, care să scoată învățământul românesc din rutina păguboasă a achiziției de informații disparate, ar trebui să subscrie.

VALORI ȘI ATITUDINI

SUGESTII METODOLOGICE ŞI MODALITĂŢI DE EVALUARE

     Programa își propune orientarea studiului către elevi. Pentru a deveni cât mai competitivi, au nevoie de o instruire temeinică, care să le asigure bazele unei gândiri sănătoase şi critice deopotrivă, să-i determine să devină cetăţeni activi şi responsabili în societatea de mâine. Prin intermediul noilor tehnologii, procesul educaţional poate beneficia de elementele de bază şi anume: interacţiunea şi comunicarea dintre utilizatori, partajarea şi colaborarea ce se poate stabili între mai mulţi utilizatori, dar şi procesul de informare şi instruire.

     Astfel, pentru a se folosi la maximum de aceste beneficii în cadrul procesului educaţional, vom folosi metode şi procedee de învăţare precum: activităţi în echipă, în alternanţă cu lucrul individual; metode euristice, învăţarea prin descoperire, învăţarea intuitivă. Pe lângă acestea, se vor folosi instrumente digitale, precum: Symbaloo, QR cod, Wordle/WordArt, Canva, Padlet, Miro, Popplet, Google docs, Google forms, Voki, Storyjumper, Wordwall, Coggle, Mentimeter, care folosesc Web-ul ca platformă unitară și organizată de comunicare, cu scopul stimulării și motivării elevilor.

   Materialul didactic va fi variat şi atractiv, asigurând caracterul intuitiv al activităţilor de învăţare. Mapele tematice, portofoliile, studiul de caz şi investigaţia sunt, de asemenea, recomandate elevilor de liceu, constituind modele de mini-cercetare, cu un grad sporit de dificultate.

       Activităţile de învăţare şi strategiile de lucru propuse vor ţine seama de experienţa elevilor, de particularităţile de vârstă şi vor permite valorizarea pozitivă a acesteia.      

       În ceea ce privește evaluarea, se dorește integrarea firească, organică, a acesteia în procesul de predare, mutarea presiunii de pe funcția de selecție și certificare a examenelor naționale, precum și valorizarea evaluării continue, ce ar putea reduce tensiunile din sistem și regla disfuncționalitățile. Se vor utiliza și alte tipuri de evaluare care au în vedere transformările mediului educațional determinate de evoluția tehnologiei informaționale, cum ar fi: evaluarea colaborativă, prin care se preferă sarcini și teme care să le dea tuturor posibilitatea să contribuie, precum prezentările, proiectele, crearea de wikis sau bloguri etc.; evaluarea negociată ce implică elevii în procesul de notare sau evaluarea ascunsă  ce este „țesută” în mod direct și invizibil în arhitectura jocurilor educaționale.

     Dezvoltarea competenţei digitale se va realiza prin activităţi de învăţare ce au ca scop formarea la elevi a deprinderii de a folosi internetul şi softurile educaţionale ca sursă de documentare şi de a utiliza critic şi creativ mijloacele media electronice.

      Apropiaţi de literatură, nu doar în vederea promovării diferitelor examene sau altor probe de verificare, elevii devin conştienţi de achiziţiile pe care le facilitează literatura în privinţa esteticului şi eticului, de importanţa identităţii naţionale, de valorile care trebuie apărate, răspândite şi dezvoltate.

CONȚINUTURI

Simboluri ale satului românesc : 

1. Simbolul horei

     * simbol monografic

     * simbolul unirii

     * simbol ezoteric al horei valahe

2.  Simboluri creștine

   * crucea

   * peștele

3. Simbolul copacului

  * simbol al vieții

  * simbol al verticalității morale a țăranilor

  * la ritualurile de nuntă și înmormântare la români

 * în obiecte de artizanat: cămașa națională, prosopul prodat, covorul național

* element al nemuririi, al tinereţii veşnice şi al invincibilităţii, element                    transcendental 

* simbol al genezei 

* simbol al purificării

 5. Simbolul pământului (soarele, stelele) 

    * simbol arhetipal şi element fundamental în alcătuirea cosmosului

    * în religie și  mitologie 

    * în ritualurile folclorice şi religioase

6. Simbolul hanului 

    * spaţiu al evocării şi al povestirii 

    * spaţiu simbolic

7. Simbolul drumului 

    * un prilej de inițiere a tânărului

    * un personaj cu valoare simbolică

8. Simbolistica culorilor: alb, negru, albastru, roșu

9. Simbolul păsării 

10. Simbolul păianjenului

BIBLIOGRAFIE

    Biedermann, Hans, Dicționar de Simboluri, vol. 1-2, Ed. Saeculum I.O., București, 2002

    Barthes, Roland, Plăcerea textului, Traducere de Marian Paphagi. Postfaţă de Ion Pop, Ed. Echinox, Cluj, 1994

    Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a relecturii, Ed. Polirom, 2007

    Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain, Dicționar de Simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, culori, numere, Ed. Polirom, Iași, 2009,

    Chiș, Vasile, 2001, Activitatea profesorului între curriculum și evaluare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

    Evseev, Ivan, Enciclopedia semnelor și simbolurilor culturale, Ed. Amarcord, Timișoara, 1999

    Manolescu, Marin, 2008, Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press, București.

    Mèredieu, Florence de, Arta și noile tehnologii, Ed. Enciclopedia Rao, București, 2004

    Oprea, Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, EDP. Bucureşti, 2006

    Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în şcoală. Structuri didactice deschise Ed. „Paralela 45”, Piteşti, 2006

RESURSE SOFT: internetul, prezentări Power Point, cărți electronice, dicționare digitale, lecții și softuri AEL

Resurse WEB 2.0:

http://www.e-scoala.ro/biblioteca/indexub.html

http://www.liternet.ro/

https://dexonline.ro/

http://dictionardemotive.blogspot.ro/2015/03/dictionar-de-motive-si-simboluri.html

http://www.unibuc.ro/n/resurse/E-Books.php