Termenul folclor

A fost creat de William J. Thoms, arheolog

englez.

În Revista „Atheneum” din 22 august 1846,

Thoms propune utilizarea termenului folclor

în loc de popular antiquities și popular literature.

Odată impus, termenul folclor își lărgește sfera de circulație, substituind denumiri diferite ale obiectului acestor preocupări: literatură orală, etnografie, tradiție etc. 

Paralel cu efortul de clarificare terminologică, orientările teoretice și metodologice s-au conturat mai rodnic în abordarea unor compartimente distincte ale literaturii și ale culturii populare.

Evoluția conceputului de folclor

    Folclorul, în urma orientării exclusive spre popular antiquities și popular literature, este definit ca știință a tradiției conservate oral, cuprinzând fenomene de cultură transmisibile prin cuvânt (literatură, credințe) și practici (obiceiuri, rituri).

    Pe această direcție se înscrie școala engleză pentru care folclorul reprezintă relicve păstrate în popor din timpuri imemoriale (basme, poezii, tradiții, credințe, superstiții și obiceiuri).

Conceputul de cultură populară

1. Cultura este un fenomen social, este stabilă, dar în același timp dinamică, manifestând schimbări continue și constante; 

2. Cultura populară este transmisă pe cale orală, având autori anonimi, spre deosebire cultura cultă.

3. Cultura populară este, în ansamblul ei, un fenomen unitar ca structură și semantism, impunându-se delimitarea între folclor și artă populară.

Cultura populară spirituală și materială

Cultura populară spirituală are o existență exclusiv orală, trăiește în conștiința poporului și se transmite din generație în generație prin viu grai și cuprinde obiceiuri, ritualuri și ceremonialuri, dar și manifestări artistice, literare, muzicale etc.

Cultura materială este concretizată în obiecte și în deprinderea de a le confecționa.