Oxigenul este un element chimic cu simbolul O şi numărul atomic 8. Face parte din grupa calcogenilor şi este un element nemetalic foarte reactiv şi un agent oxidant care formează foarte uşor compuşi (în special oxizi) cu majoritatea elementelor.

Oxigenul reprezintă o parte importantă din atmosferă, şi e necesar la susţinerea majorităţii vieţii terestre, fiind folosit în respiraţie. Totuşi, e prea reactiv chimic pentru a rămâne un element liber în atmosfera Pământului fără a ne fi reaprovizionat continuu de fotosinteza din plante, care folosesc energia Soarelui pentru a produce oxigen elementar din apă.

Altă formă (alotrop) a oxigenului, ozonul (O3), absoarbe radiaţiile UVB şi, consecvent, stratul de ozon de la mare altitudine ajută la protejarea biosferei de radiaţiile ultraviolete

Oxigenul a fost descoperit independent de Carl Wilhelm Scheele, în Uppsala, în anul 1773 sau mai devreme, şi deJoseph Priestley în Wiltshire, în anul 1774, dar lui Priestley i se acordă mereu prioritate deoarece munca sa a fost publicată prima. Numele oxigen a fost inventat în 1777 de către Antoine Lavoisie

Antoine Lavoisier

Joseph Priestley 

 Carl Wilhelm Scheele

Numele lui derivă de la rădăcinile greci ὀξύς oxys, „acid”, literal „ascuţit”, referindu-se la gustul acru al acizilor, şi -γενής -genes, „producător”, literal „născător”, deoarece la vremea denumirii, se credea, greşit, că toţi acizii aveau nevoie de oxigen în compoziţia lor

Oxigenul e un gaz incolor, inodor si insipid. El e putin solubil in apa, dar e mai solubil în apă decât azotul.

Numărul de oxidare al oxigenului este 2 în aproape toţi compuşii cunoscuţi ai acestuia. Numărul de oxidare 1 este găsit în puţini compuşi, cum ar fi peroxizii