MATILDA

după Roald Dahl

Matilda era o fetiță sensibilă și inteligentă. Avea o minte așa de ascuțită și atâta putere de înțelegere, încât nu puteai s-o treci cu vederea. Până la trei ani, Matilda învățase singură să citească cu ajutorul ziarelor și revistelor din casă. La patru ani deja citea foarte bine, așa că începuse să fie interesată de cărți.

Într-o zi, fetița îl întrebă pe tatăl său:

— Tata, poți să-mi cumperi o carte?

— O carte? se miră acesta. Dar televizorul nu-ți mai place? spuse el râzând.

În după-amiaza aceleiași zile, Matilda porni singurică spre biblioteca din oraș.

— Bună ziua! Mă numesc Matilda Wormwood, spuse ea pășind înăuntru. Îmi permiteți să stau să citesc o carte?

Domnișoara Phelps, bibliotecara, rămase puțin surprinsă de apariția acestei prichinduțe neînsoțită de niciun adult, însă îi spuse că este binevenită.

— Puteți să-mi spuneți, vă rog, unde găsesc cărți pentru copii? întrebă Matilda.

— Uite acolo, pe rafturile de jos, răspunse bibliotecara.

Așa devenise o obișnuită a bibliotecii. Aici se bucura de două ore neîntrerupte de pace, în timpul cărora ședea comod într-un colțișor și devora carte după carte. Când termină de citit toate cărțile pentru copii, se apucă să caute altceva.

Domnișoara Phelps, care o privise fascinată pe parcursul ultimelor săptămâni, se ridică de la birou și îi ieși în întâmpinare.

— Ai nevoie de ajutor, Matilda? întrebă ea.

— Mă întreb ce-aș mai putea să citesc, răspunse fetița. Am terminat toate cărțile pentru copii.

— Vrei să spui că te-ai uitat la poze?

— Sigur, dar am citit și textul.

Domnișoara Phelps o privi cu neîncredere, dar Matilda îi întoarse privirea, serioasă.

— Unele nu prea mi-au plăcut, completă fetița, altele mi s-au părut grozave! Mi-a plăcut foarte mult „Grădina secretă“. Era plină de mister. O cameră secretă ascunsă după o ușă închisă și o grădină mascată în spatele unui zid.

Domnișoara Phelps rămase mută de uimire.