Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare.

Protecția mediului presupune:

Gospodărirea rațională a resurselor;

Reconstructia ecologică a mediului;

Evitarea poluării mediului;

Evitarea dezechilibrului prin conservarea naturii;

Descoperirea cauzelor care afectează mediul;

Proiecte complexe, rațional fundamentate.

„Natura” se referă la totalitatea lucrurilor și ființelor din univers, lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima, la fenomenele fizice și la viață, în general. Termenul nu include obiectele artificiale, create de om sau realizate printr-o acțiune de orice fel a omului. De asemenea, natura se deosebește de ceea ce este numit spiritual sau supranatural. Ca dimensiune, natura poate exista de la nivel subatomic până la nivel galactic.

 Cuvântul își are originea în latinescul natura.

Având utilizări variate, astăzi cuvântul „natură” se poate referi generic la regnul vegetal sau animal, precum și la felul în care anumite lucruri lipsite de viață interacționează cauzând fenomene fizice sau geologice, sau legate de materie și energie. De asemenea, se referă la sălbăticie (animale sălbatice, stânci, păduri, ape și în general acele lucruri ce nu au fost alterate cu sau fără știință de om (sau care persistă indiferent de acțiunea acestuia).

Totalitatea acțiunilor omului care influențează natura sunt cuprinse într-un factor antropic.

Natura poate fi generic înțeleasă ca fiind constituită din: Pământ, viață, ecosistem, sălbăticie, frumusețea naturii, materie și energie, sau chiar natura aflată dincolo de planeta Pământ.