Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Este recunoscut în critica literară pe plan internațional și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.

Cel de-al doilea copil al țăranilor înstăriți Leonte și Eudochia. După studiile primare și secundare, în anul 1956, Dumitru Matcovschi devine student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea „Istorie și Filologie”.

Ultimul an de studiu (1960-1961) îl face la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău din cauza fuzionării acestor două instituții universitare. Și-a început activitatea în calitate de redactor în 1963 la ziarul „Moldova socialistă”; tot atunci apare prima sa plachetă de versuri, Macii în rouă. În anul 1964 devine membru PCUS. În anii 1966–1970 a fost redactor-șef adjunct la saptămânalul „Cultura”, funcție pe care este forțat s-o părăsească din motive ideologice. În 1969 apare volumul de versuri Descântece de alb și negru, care imediat după apariție este interzis de cenzura sovietică, fiind considerat subversiv. Cartea, în varianta inițială, nu a mai văzut lumina tiparului. Între 1987-1988 este redactor-șef al revistei „Nistru” (redenumită în „Basarabia” în 1988). În această calitate, publică articolul Veșmântul ființei noastre de Valentin Mândâcanu, cu care a contribuit la renașterea națională a Moldovei.

Dumitru Matcovschi a fost căsătorit cu Alexandrina Matcovschi. În 2012, au jucat nunta de aur.