Hai impreună cu mine să aflăm lucruri neștiute de noi

Ștefan al III-lea cel Mare (de asemenea Ștefan cel Mare și Sfântul ,

nul dintre cei mai proeminenți conducători ai principatului Moldovei .

El a condus țara timp de 47 de ani. În toată această perioadă, a luptat pentru independența principatului Moldovei, pentru care a urmat o politică de întărire a guvernului central, a suprimat opoziția boierească. A confruntat cu succes rivali mai puternici - Imperiul Otoman , Polonia , Ungaria . Datorită talentelor lui Ștefan cel Mare ca comandant, diplomat și om politic, principatul Moldovei a reușit nu numai să își mențină independența, ci a devenit și o forță politică semnificativă în Europa de Est. A fost un aliat al domnitorului Țării Românești, Vlad Țepeș .

Ștefan cel Mare la război

Petru al III-lea Aron , unchiul lui Ștefan cel Mare, și-a omorât propriul frate pentru a pune mâna pe tron. Peter Aron, ca și unii dintre predecesorii săi, s-a arătat a fi un conducător pasiv, căruia îi păsa puțin de principatul său natal, de dezvoltarea economică și de întărirea capacităților de apărare  . Chiar și un tribut relativ mic adus Turciei sa dovedit a fi o povară grea pentru Moldova, iar arbitrariile boierilor nu au permis Moldovei să se dezvolte normal.

S-a confruntat cu Imperiul Otoman, care își consolida puterea la Dunăre. În acest scop a alungat de pe tronul Țării Românești pe domnul Radul cel Frumos, care era vasal al turcilor. Ștefan-Vodă a încercat să facă o coaliție antiotomană, ducând tratative cu Veneția, Ungaria, Polonia, Cehia. Deși chemate de papa Sixt IV să formeze o cruciadă împotriva turcilor, aceste țări n-au putut depăși contradicțiile dintre ele. La 10 ianuarie 1475, la Vaslui, Ștefan-Vodă a obținut o victorie strălucită împotriva armatei turcești (100 000 – 120 000 de oameni) conduse de Soliman-pașa.

Patru curozități despre Stefen cel Mare

Cele mai favorabile luni din viața lui Ștefan cel Mare au fost decembrie și ianuarie (23–26 ianuarie 1465 cucerește Chilia; 15 decembrie 1467 îl învinge pe Matei Corvin la Baia; 10 ianuarie 1475 – victoria de la Vaslui etc.), iar cele mai nefaste luni din viața lui au fost iunie și iulie (26 iulie 1462, a fost rănit la Chilia; 5 iunie 1463 – căsătorie fericită cu Eudochia din Kiev, însă de scurtă durată, deoarece iubita soție moare la scurt timp, la 25 noiembrie 1467; 26 iulie 1476 – înfrângerea de la Valea Albă–Războieni; 14 iulie 1484 – turcii cuceresc definitiv Chilia; 2 iulie 1504 – moare).

A organizat, consolidat și modernizat oastea mare țărănească (constituită din 40 000 de oameni) și oastea cea mică de curteni (12 000 de călăreți), dotând-o cu tunuri. Totodată, menținea o legătură afectivă cu militarii. După fiecare victorie, la intrarea în cetatea Suceava, organiza o ceremonie numită „ospățul domnesc”, în acest scop fiind construită o sală uriașă, numită „casa domnească”, unde lua masa întreaga sa oaste. Înainte de ospăț voievodul acorda titlul de viteji (echivalentul cavalerilor în Occident) boierilor și țăranilor care s-au distins în luptă.

În anii 1466–1467 a fost zidită din temelie cetatea de la Roman („Cetatea Nouă”), spațiul din preajma căreia a devenit loc tradițional de trecere în revistă a oastei marelui voievod. La această adunare, numită beleagul (din germană – Belagerung – tabără), era controlat echipamentul ostașilor, cei cu echipament necorespunzător fiind aspru pedepsiți, zicând-se că au fost dați „în beleag”. De aici provine expresia metaforică păstrată până în prezent – „în vileag”.