Pornind de la afirmația ,,A învăța un copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui lumea”, Ioan Ceghit propune o succesiune de metode alternative, în viziunea autorului aceastea fiind destinate ,,evaluării calitative”:

- Elaborarea și susținerea proiectelor;

-Organizarea expozițiilor;

- Alcătuirea jurnalelor personale;

- Lucrările de grup;

- Interviurile și dezbaterile;

- Turul galeriei;

-Înregistrările audio-video

    Ca orice metodă de evaluare, OBSERVAREA SISTEMATICĂ a comportamentului elevilor față de învățare, prezintă o serie de avantaje, dar și dezavantaje. Deși oferă numeroase resurse de cunoaștere a elevilor, prin prisma preocupărilor și a intereselor lor, a motivației pentru învățare, toate acestea raportate la exigențele școlii, din păcate utilizarea ei este destul de rară.

     Deși este subapreciată de către o parte dintre cadrele didactice, fiind percepută ca un mod informal, ocazional de cunoaștere a progresului elevilor, ea pune direct în evidență ceea ce toate celelalte metode de evaluare oferă numai indirect - și anume - cunoașterea interesului și a atitudinii elevului față de învățare. Îndeplinirea sistematică a îndatoririlor școlare, oferta de răspuns pe care o fac în timpul lecțiilor, dorința de a participa la ceea ce se întreprinde pe parcursul acestora și alte manifestări de acest fel sunt semnificative pentru pregătirea și gradul de pregătire al elevilor

        OBSERVAREA SISTEMATICĂ este eficientă și indispensabilă atunci când evaluarea tradițională ne oferă doar date parțiale. Ea facilitează urmărirea exactă și înregistrarea corectă a unor manifestări comportamentale ale elevilor.

    Observarea sistematică constă în a privi, a asculta, a analiza:

       atitudinea elevului față de lecții;

•     atitudinea elevului față de temele pentru acasă;

•     atitudinea față de activitățile extracurriculare și modul în care el se implică în aceste activități;

•     multitudinea conduitelor și comportamentelor elevilor în diferite situații educaționale.

    Clasificarea observațiilor se face ținându-se cont de mai multe criterii, norme stabilite în funcție de diferite perspective.

    Perspectiva cu importanță deosebită este cea psihopedagogică, iar în concordanță cu aceasta criteriile de care vom ține cont sunt:

•     Numărul de elevi : - colectivă;

                          - individuală.

•     Modul de organizare : - integrală ;

                             - selectivă/parțială.

•     Modul de realizare și obiectivitate : - directă ;

                                         - indirectă.

•     Gradul de explicare al ipotezei : - spontană ;

                                        - metodică.

    Dominique Morissette afirmă în lucrarea ,, Les examens de rendement scolaire” că cele mai eficiente și funcționale forme de observare ce pot fi folosite în învățământ sunt:

    -  Observația nestructurată (atenția cadrului didactic este orientată asupra cerințelor momentului);

     - Observația discretă (cadrul didactic observă comportamentul elevilor sau face analiza prestațiilor);

   - Observația sistematică (constă în observația unor comportamente stabilite anterior precum și în consemnarea judecăților de valoare formulate asupra comportamentelor).

     Fiind o metodă complexă, observarea se desfășoară în mai multe etape:

a)Pregătirea cadrului didactic. Acestă etapă presupune: lansarea ipotezelor, documentarea,  precizarea scopului urmărit,  pregătirea materialelor și a instrumentelor necesare.

b)Observarea propriu-zisă. Această etapă constă în : observații repetate, validare prin altă modalitate a rezultatelor obținute , în scopul atenuării subiectivismului, păstrarea pe cât posibil a caracterului natural al fenomenului studiat, notarea observațiilor promt și cât mai fidel.

c)Prelucrarea și interpretarea datelor. Această etapă constă în: precizarea elementelor primordiale, stabilirea raporturilor precum și a cauzelor ce au condus la aceste raporturi, extragerea concluziilor.

- descoperă fenomenele psihologice în ritmul și maniera lor firească de manifestare.

- pot fi culese informații relevante asupra performanțelor elevilor din perspectiva capacității lor de actiune și relaționare, a competenței lor și abilităților de care aceștia dispun;

 - s-a constatat ca avantaj important al fișelor de evaluare faptul că nu depind de capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul, acesta fiind cel care înregistrează și interpretează comportamentul tipic sau alte performanțe ale elevului; 

- necesită un timp mai îndelungat ;

- există riscul notării datelor în mod subiectiv ; 

    PUNCTE TARI                             PUNCTE SLABE

    INVESTIGAȚIA ca modalitate de evaluare, oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoştinţele însuşite, în situaţii noi şi variate, pe parcursul unui interval mai lung sau mai scurt. Ea ,,constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o investigaţie (documentare, observarea unor fenomene, experimentarea etc.) pe un interval de timp stabilit.”

    Investigația îndeplineşte mai multe funcţii:

    - acumularea de cunoştinţe;

    - exersarea unor abilităţi de investigare a fenomenelor (de proiectare a acţiunii, alegerea metodelor, emiterea unor ipoteze, culegerea şi prelucrarea datelor, desprinderea concluziilor);

    - exersarea abilităţilor de evaluare a capacităţii de a întreprinde asemenea demersuri;

    Activitatea didactică desfăşurată prin intermediul acestei practici evaluative poate să fie organizată individual sau pe grupuri de lucru, iar aprecierea modului de realizare a investigaţiei este de obicei, de tip holistic. (SNEE)

    Cu ajutorul acestei metode profesorul poate să aprecieze:

    - gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema investigată;

    - capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de obţinere a informaţiilor, de colectare şi organizare a datelor;

    - abilitatea de a formula şi testa ipotezele;

 - felul în care elevul prezintă metodele de investigaţie folosite;

  - conciziunea şi validitatea raportului de analiză a rezultatelor obţinute;

    Toate acestea, corelate cu gradul de complexitate al sarcinii de lucru şi cu natura disciplinei de studiu fac din metoda investigaţiei un veritabil instrument de analiză şi apreciere a cunoştinţelor, capacităţilor şi a personalităţii elevului. 

    Investigaţia presupune obiective care urmăresc:

•      înţelegerea şi clarificarea sarcinilor;

•      aflarea procedeelor pentru găsirea de informaţii;

•      colectarea şi organizarea datelor sau informaţiilor necesare;

•      formularea şi testarea ipotezelor de lucru;

•      schimbarea planului de lucru sau colectarea altor date dacă este necesar;

•      scrierea unui scurt raport privind rezultatele investigaţiei.

    Întrucât oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creator cunoştinţele însuşite şi de a explora situaţii noi de învăţare, pe parcursul unei ore de curs, investigația este o metodă alternativă de evaluare destul de des utilizată în practica școlară.

- solicită elevii la indeplinirea unei sarcini precise, în care ei au putut să-și demonstreze un întreg complex de cunoștințe și capacități;

 - elevii au explorat situații noi de învățare;

- este o posibilitate de a aplica în mod creator cunoștințele;

- se promovează interrelațiile de grup și deprinderile de comunicare;

     PUNCTE TARI                                    PUNCTE SLABE

-  aplicabilitate redusă,  necesitând adaptarea la necesitățile de vârstă și dezvoltare intelectuală;

    PROIECTUL reprezintă o metodă alternativă de evaluare care se desfăşoară pe parcursul a câtorva zile, câtorva săptămâni şi, uneori, pe perioade chiar mai lungi.

    Titlul şi conţinutul proiectului de cercetare dat elevilor vor fi alese cu foarte mare grijă. Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru elevi, deşi implică un volum de muncă sporit – inclusiv activitatea individuală în afara clasei.

    În alegerea proiectului trebuie să se ţină seama ca elevii să aibă un anumit interes pentru subiectul respectiv, să cunoască dinainte unde îşi pot găsi sursele de documentare, să fie dornici de a crea un produs de care să fie mândri.

    Planul de lucru, precizările şi clarificările vor fi făcute în clasă, urmând ca elevul să continue activitatea în mod independent.

    Spre deosebire de investigaţie, proiectul de cercetare are un caracter practic mult mai accentuat. Modul său de realizare se face conform paşilor cunoscuţi în metodologia cercetării.

 - pune elevul într-o situație autentică de cercetare și acțiune;

 - cultivă încrederea în forțele proprii;

 - solicită elevii la îndeplinirea unei sarcini precise, în care ei au putut să-și demonstreze un întreg complex de cunoștinte și capacități;

 - elevii au explorat situatii noi de învățare;

 - oferă o posibilitate de aplica în mod creator cunoștințele;

 - se promovează interrelațiile de grup si deprinderile de comunicare;

PUNCTE TARI                                PUNCTE SLABE

- minimalizarea rolului profesorului;

- consum mare de resurse financiare si temporale;

    PORTOFOLIUL este un instrument de evaluare complet, prin care se urmăreşte progresul la o anumită disciplină, dar şi atitudinea elevului faţă de acea disciplină. El reprezintă „cartea de vizită“ a elevului urmărind procesul global înregistrat de acesta, nu numai în ceea ce priveşte cunoştinţele achiziţionate pe o unitate mare de timp, dar şi atitudinile acestuia; este un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului, acţionând ca factor al dezvoltării personalităţii, rezervându-i elevului un rol activ în învăţare.

    Portofoliile sunt foarte utile, deoarece prin folosirea lor la clasa de elevi aceştia devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească, pas cu pas,  propriul progres; elevii şi profesorii pot colabora în ariile de îmbunătăţire a activităţilor; elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realize şi despre progresul care poate fi făcut în acel domeniu pe viitor; factorii de decizie, având la dispoziţie                       portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai clară asupra a ceea ce se realizează în clasă.                                                Portofoliul reprezintă ,,o oglindă” a elevului, prin care cadrul didactic                                          poate să-i urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi  

                                     comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung                                          de timp(o etapă dintr-un semestru, un semestru un an şcolar sau chiar                                              un ciclu de învăţământ).