Sfânta Fecioara Maria, ca cea mai sfântă dintre femei și ca una care s-a învrednicit să nască cu trup pe Mântuitorul Iisus Hristos, se bucură de preacinstire în Ortodoxie, fiind cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții. A cinstit-o Dumnezeu Însuși, în momentul în care a ales-o să fie „locaș al Cuvântului Hristos”.

        Cultul Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă s-a manifestat prin instituirea de sărbători în cursul anului bisericesc consacrate pomenirii și cinstirii ei deosebite. Sărbătorile mari ale Maicii Domnului sunt  (8 septembrie),  (21 noiembrie),  (25 martie) și  (15 august). Aceste sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărătești.

Apelativul de Fecioara, omniprezent in teologia si cultul catolic, este oarecum subordonat in cultul ortodox, celui de teotokos, tocmai din dorinta de a marturisi ca toata slava si cinstea Maicii Domnului, ca si rolul ei de mijlocitoare, provin din unirea ei incofundabila cu Fiu! ei dumnezeiesc.

            Asadar, Maica Domnului are un loc deosebit in istoria mantuirii neamului omenesc pentru ca ea este noua Eva curatita de pacatul neascultarii prin ascultarea de Dumnezeu la Intruparea Mantuitorului, este Mama Fiului lui Dumnezeu Intrupat (Emanuel); iar intrucit Biserica este numita Trup al lui Hristos, popor nou de credinciosi etc., Maica Domnului este si Maica a Bisericii, a tuturor celor renascuti prin Hristos, prin Sf. Taina a Botezului.

SFARSIT!