Stoicea era un baiat din Alăutești,orfan,harnic si dornic de munca prin sat.

Stoicea se saturase sa fie orfan așa ca intr-o zi se hotăraste să plece către moara lui Călifar ca să fie procopsit.

Deșteptarea lui Stoicea din vis in pădurea care ducea spre moară.

Cât am dormit!

Dupa ce a mai mers prin pădure a ajuns la moară și s-a intâlnit cu moș Călifar.

Bună ziua! Moș Călifare.

Ce cauți pe aici nepoate?

După ce mai vorbește cu moș Călifar,acesta îl invită să mănânce cu el.Băiatul se scutură de pânzele  păianjenilor, se spală pe maini și pe fată cu apa din iaz.

Ce murdar sunt!

Stoicea se deșteapta din vis,sub o ploaie torențiala rece.

Doamne...ce este cu ploaia asta?

Baiatul se rătăcește prin pădure în timpul furtunii așa că se ascunde sub o scobitură adâncă de sub un deal.

Ce adăpost bun am găsit...

CE SE AUDEEE?

Cum stătea acolo,dintr-o dată se aude un țipăt de fată,Stoicea sare in ajutor și o salvează pe domnița Tecla fata boierului Rovin.

Ia de aici ursoaică!

Implinirea dorinței lui de a fi bogat,căsătorit și copii.

Și ajunge, el, Stoicea, văcarul din Alăutești, sluga cea mai de aproape, omul de toată încrederea al boierului Rovin.