Comoara Prieteniei

 A fost odată ca niciodată, într-un ținut îndepărtat, un mic sat ascuns între munți și păduri nesfârșite. În acest sat trăiau doi copii, Ilinca și Radu, cei mai buni prieteni. Ilinca este o fata bună la suflet și săritoare la nevoie, ea credea ca Radu este la fel ca ea, dar din această călătorie și- a dat seama ca el este total invers!  Se cunoșteau de când învățaseră să meargă și aveau o legătură de nedescris. Se jucau împreună, își împărtășeau visele și speranțele, și nu exista nimic care să-i despartă. Până cand....... Profeția Vrăjitoarei Într-o zi, bătrâna vrăjitoare a satului, Baba Murgana, a venit în piața mare și a rostit o profeție: „O mare nenorocire se va abate asupra satului! Doar cine va găsi comoara ascunsă în adâncurile Pădurii de Argint  

va putea salva oamenii de la pierzanie!” Această veste a cutremurat întreaga comunitate. Oamenii se temeau că satul lor va dispărea, iar singura speranță era găsirea comorii. Ilinca și Radu, curajoși și dornici să-și ajute semenii, au hotărât să plece în căutarea comorii. Știau că vor avea de înfruntat pericole mari, dar nimic nu-i putea opri. Își făcură desaga cu merinde, își îmbrăcară hainele cele mai groase și porniră la drum. Încercările din Pădurea de Argint. Pădurea de Argint era un loc fermecat, dar și periculos. Copacii aveau frunze ce sclipeau ca niște stele, iar rădăcinile lor se mișcau, făcându-se parcă drumuri noi și ascunse. Încă de la intrare, cei doi prieteni au fost întâmpinați de un vânt șoptitor care le spunea: „Doar cei cu inima curată vor găsi drumul spre comoară!” Ilinca și Radu s-au strâns unul de 

altul și au început să meargă adânc în pădure. Pe drum, au întâlnit un bătrân orb, care se oprea în fața unui pod vechi și crăpat. Radu, nerăbdător să ajungă cât mai repede la comoară, a spus:

 — Nu avem timp, Ilinca se întunecă! Trebuie să continuăm!

 Ilinca nu l-a ascultat. Dar Ilinca a privit bătrânul cu ochii plini de compasiune.  Așa că i-a întins mâna bătrânului și l-a ajutat să traverseze râul învolburat. Bătrânul, în semn de recunoștință, le-a oferit un talisman strălucitor, spunând: 

— Acesta vă va ghida prin întuneric și vă va arăta calea când vor apărea primejdiile. Lupul rănit.  Cei doi au continuat să meargă. La scurt timp, au întâlnit un lup rănit, care stătea în mijlocul drumului, agitat si slab . Radu, speriat de mișcările animalului a aruncat o piatră spre lup și a spus:  

— Este prea riscant să ne apropiem! Poate ne atacă! Dar Ilinca, a observat ca biata bestie era ranita la labuta, s-a apropiat cu grijă de lup și a bandajat rana acestuia folosind o fâșie din pelerina ei. Lupul a privit-o cu ochi recunoscători și a fugit în pădure, lăsându-i în pace. Prima Cameră: Podul Zburător În timp ce se îndreptau spre adâncurile pădurii, Ilinca și Radu au ajuns la o cascadă mare, unde curgea un râu cu ape limpezi, dar adânci. Deasupra râului, se afla un pod din lemn, care părea că va cădea în orice moment. Deodată, din spatele lor, a apărut o voce : 

— Cine vrea să treacă, trebuie să răspundă la această ghicitoare: „Ce nu se vede, dar se simte cu toată ființa, și cu cât ai mai mult, cu atât îți devine mai ușor?” Radu, nerăbdător, a spus rapid: 

— Iubirea! Dar vocea a spus:

— Nu este corect. Ilinca, gândindu-se mai bine, a spus cu calm: 

— Speranța! Cu cât ai mai multă speranță, cu atât îți devine mai ușor să treci prin greutăți. Imediat, podul s-a întărit și le-a permis să treacă. Ajunși pe celălalt mal, au continuat drumul, știind că trebuie să răspundă corect și la celelalte încercări. A doua Cameră: Labirintul Focului. Mai departe, au ajuns într-o vale unde flăcările dansau în aer, fără a se stinge. O cale îngustă ducea spre o ușă mare din piatră, dar era înconjurată de flăcări ce se înălțau rapid. Dintr-o dată, o voce misterioasă a întrebat:

 — Ce arde mai intens decât focul, dar nu poate fi stins? 

Radu, temător, a spus: 

— Furia! Dar vocea a spus: 

— Greșit! Furia poate fi stinsă, dar ceea ce arde cu adevărat nu poate fi stins niciodată! Ilinca a închis ochii pentru o clipă și a răspuns cu voce blândă: 

— Pasiunea! Pasiunea arde cu o putere de nestins, dar ea nu face rău atunci când este adevărată. Ușa din piatră s-a deschis și le-a permis să treacă prin ea. A treia Cameră: Întoarcerea la Început. În cele din urmă, Ilinca și Radu au ajuns în fața unei peșteri adânci, care strălucea ca un diamant. În fața lor stătea un uriaș de piatră, care părea că veghează intrarea. Gardianul peșterii le-a spus:

 — Doar cei care au înțeles adevărata comoară pot intra. Întrebați-vă: Ce este cu adevărat prețios? Radu, dornic să ajungă la sfârșit, a spus repede: