Într-un colț liniștit al Grădiniței numărul 206, trăia o grupă specială, cunoscută sub numele de Fluturașii. Erau 14 suflete mici și zglobii: 6 fetițe cu rochițe colorate ca petalele și 8 băieței sprinteni ca niște spiriduși.

În fiecare zi, aripile lor de fluturi le purtau prin joc și învățătură, dar odată cu primele semne discrete ale iernii, un freamăt de nerăbdare se simțea în aerul sălii lor de grupă. Se apropia o sărbătoare magică!

Într-o dimineață, pe când Fluturașii pictau nori albi și pufoși, Zizi a aterizat ușor pe pervazul ferestrei. El aducea o veste la fel de dulce ca mierea de brad:

“Dragii mei Fluturași,” a șoptit Zizi cu o voce cristalină, “pregătiți-vă inimile, căci o mare bucurie ne așteaptă!”

Fluturașii s-au adunat în jurul lui, curioși. Vestea era despre o întâlnire secretă, una plină de cântece, zâmbete și magie.