Într-o pădure deasă, unde frunzele murmură povești în bătaia vântului, la umbra unui copac bătrân, trăiau trei prieteni de nedespărțit: un iepurăș vioi, un arici înțelept și o vulpe curajoasă.

   Într-o zi, în timp ce explorau rădăcinile noduroase ale copacului, au descoperit ceva neașteptat… o cutie misterioasă. Oare ce ascundea aceasta?"

Clasa IA - Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Galați

prof.înv.primar Ionescu Aurelia

Clasa I, LT CRUGLIC, Republica Moldova

înv.Musienco Irina

Cu inima bătându-le de emoție, s-au apropiat de cutia misterioasă. Iepurășul, nerăbdător, a dat primul târcoale cutiei, încercând să ghicească ce se află înăuntru.

— Oare să o deschidem? întrebă vulpea, privindu-i pe ceilalți cu ochi scânteietori.

— Mai întâi să vedem dacă nu e periculoasă, zise ariciul înțelept, atingând cu grijă capacitatea. Era din lemn vechi, acoperit cu mușchi, semn că fusese acolo de mult timp.

Cu mare grijă, au ridicat capacul. Înăuntru se afla o hartă veche, desenată cu cerneală aurie, și un bilețel pe care scria: „Urmați pașii și veți găsi comoara pădurii.”O comoară?! strigă iepurașul, sărind entuziasmat.

— Dar ce fel de comoară? întrebă vulpea, studiind atent harta. Ariciul netezi bucata de pergament și începu să citească semnele desenate. Trase apoi o concluzie:

— Se pare că trebuie să urmăm traseul marcat pe hartă și să descoperim unde duce.

Cei trei prieteni porniră într-o aventură plină de mister și surprize......

    Pe măsură ce înaintau prin pădure, soarele se strecura printre crengi, creând umbre dansatoare. Iepurășul țopăia entuziasmat, vulpea cerceta cu atenție împrejurimile, iar ariciul folosea simțurile ascuțite pentru a detecta orice pericol. 

    Harta îi purta prin locuri neștiute: pe lângă un izvor cristalin, peste un pod de liane și printr-o poiană plină de flori multicolore. La fiecare pas, descopereau noi indicii și rezolvau ghicitori, care le dezvăluiau secretele pădurii.

    La un moment dat, au ajuns la o peșteră întunecată, unde harta indica un tunel ascuns. Cu teamă și curiozitate, au pătruns în tunel, ghidați de lumina slabă a licuricilor.....

         CP B-  Școala ”Gimnazială ”Mihail Sadoveanu” Galați

                        prof. înv. primar Mihaela Radu

         Clasa IC - Școala ”Gimnazială ”Mihail Sadoveanu” Galați

                        prof. înv. primar Buliga Iozefina

    Din întunericul de nepătruns se auzeau niște sunete înfri coșătoare. Iepurașul s-a lipit speriat de ariciul înțelept, tre- murând ușor:

   - A- auziți și voi? șopti el. 

  Vulpea, mai curajoasă, își ciuli urechile și înainta prudentă. 

   - Da, dar trebuie să ne păstrăm calmul. Harta ne-a adus aici cu un motiv. 

   Chiar atunci, un foșnet puternic răsună din întuneric, ur-mat de un oftat prelung. Iepurașul se ghemui.

   - Poate...poate ar trebui să ne întoarcem!

 Dar vulpea se apropie și mai mult de sursa sunetului. 

  - Cine e acolo? strigă ea încercând să pară curajoasă.

   Iepurașul se ascunse în spatele ei, iar ariciul se ghemui și el în spatele acestuia. Toți trei așteptau să vadă cine apare.

    Tunelul se cutremură ușor, iar din umbră apărură două luminițe verzi, fosforescente. Apoi, o voce joasă, plină de ecou, spuse:

  -  Ați venit după comoară... sau după adevăr?

   Din întuneric apăru un bătrân lup cenușiu, cu blană zbârlită și cu o cicatrice mare pe bot. Privirea lui părea aspră, dar în ochii verzi licărea în urmă de curiozitate

-  Și cum putem face asta? întrebă ariciul cel înțelept.

  Lupul îi privi pe rând, apoi spuse:

  - Fiecare dintre voi va trebui să-mi răspundă la întrebarea. Dacă răspundeți corect, puteți trece mai departe. Iepurașul și vulpea se priviră îngrijorați. Ariciul, însă, a spus cu calm:

 - Suntem pregătiți. Pune-ne la încercare.

  Lupul chicoti, apoi apoi îndreptă ochii verzi iepuraș.

  - Prima întrebare este pentru tine, micuțule. Ce e mai puternic decât orice armă, dar nu poate fi ținut în mână?

 - Cuvântul! spuse cu voce tremurândă iepurașul. Cuvântul poate convinge, poate schimba minți, poate opri războaie.

C lasa ID, Școala Gimanzială ,,Mihail Sadoveanu”, Galați

prof. înv. primar Gîrleanu Ramona

        Iepurașul îl privi lung cu ochii săi mari pe lup și încercați să se ascundă în spatele roșcatei. Nu înțelegea dacă răspunsul lui era destul de convingător pentru lup sau dacă urmează să fie supus la un joc de cuvinte.

        Vulpea vazându-l pe lup cum îl aprobă pe iepuraș incepuse să prindă și ea curaj.

    Lupul nu păru foarte impresionat de monologul vulpii, însă o lăsă să își continue idea. La urma urmei înțelegerea lor presupune câte o întrebare pentru fiecare și așa avea să fie într-un final.